mi-am recitit copilasii din clasa a6a,poeziile alea care aveau cam multe mutatii genetice pana cand daca se intitulau poezii iti venea sa le umpli de sange.
sa le lasam deoparte.important e ca la varsta aia frageda,cu mintea mea de nuca cruda chiar ma gandeam ca o sa crap,puneam accent pe copilarie,adolescenta,maturitate si schimbari.
...si arhitema arhiprezenta in arhitoate poeziile:trecerea timpului!
ma freca pe bibiloi ca trece timpul,nu pot sa-l opresc,raman fara,se consuma,mi-e foame de timp!!
acum conceptia mea e total, diametral si simetric identic opusa.acum zic 'lasa-l sa treaca.mai e mult.hai LaOLaba!'
acum am alte probleme gen:
-nu mi-am scris la 'x' ei imi bag picioarele!!
-trebuie sa ma scol dimineata,..ei..aceeasi solutie
-m-am certat cu 'x' ne trece.
si uite asa trec de la gandire profunda la superficialitate acuta.
cum e mai bine oare in aceasta lume minunata plina de briose cu sardele si monstruleti si caz-maz fosforescenti:sa arat ca nu-mi pasa der defapt sa ma futa chestia aia de nu mai pot(cam aici se baga subnumita) sau sa arat ca imi pasa si sa aprofundez rahatul?
lasati pareri pe unde vreti,macar sa fie.
stop!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu