acoperit in frisca

din cer cade frisca mentolata.te racoreste imediat si te face sa cugeti la orice.la culoarea ei alba,simturile care iti sunt din ce in ce mai acute acum,inima care se lupta sa pompeze sange pentru a te incalzi,in ciuda faptului ca tu esti inca mentolat tot.

lasi urme pe mormanul de frisca,pornind in cautarea frctului cel mai dorit,rosu sangeriu,spre care toti aspira.te pierzi pe drum.

stii ca mergi in cercuri dar nu iti pasa.iti continui drumul,mergand in linie dreapta,cu acelasi rezultat intotdeauna.mentolul iti usuca ochii, si incepi sa lacrimezi,continuand sa lasi urme .un zid albicios nu te lasa sa mai continui,simti racoarea pana in capilarele care iti ingheata.cu venele umflate pe gat si frunte si cu roseata in obraji,incerci si reusesti sa treci de zid.

inima ti se opreste un moment,timp in care iti ingheata si se sparge in mii de bucati.te-ai prabusit in frisca mentolata,care te acopera incet incet.

si vin eu din urma si iau cireasa de pe tort,mancand-o in timp ce te calc in picioare fara sa-mi dau seama.esti prea departe in jos,nu mai ai puls sa te mai simt,nu mai emani caldura sa incalzesti frisca.

nu mai existi.

ce buna e o cireasa pe frisca mentolata.